Stropi by V

La  13.00 fix trebuie sa fiu intr-o firma importanta, la o persoana importanta! Totul este pus la punct: camasa, cravata, pantofii! Sunt oarecum timorat de pozitia posibilului meu client, un respectabil domn, cu o intelgenta demna de invidiat!

Ajung emotionat la usa biroului sau, tremurand ii strang mana, ma asez timid pe scaunul din fata lui si ne punem pe vorbit! Ma induce in eroare de cateva ori, ma simte ca-i sunt inferior, ma conduce din priviri, detine controlul discutiei, imi explica lucruri de care nu auzisem in viata mea, dar pe un ton care ma facea sa ma simt vinovat ca nu am auzisem si deodata……PRECIPITATII…din gurita lui , direc pe maneca sacoului si pe nara mea dreapta! M-am ratacit imediat, i-am pierdut urma! Desi paream a fi cel mai atent om din lume, gandul imi statea numai la broboana acea de „roua” care-mi statea pe nas! Nu stiam cum sa reactionez!  Sa duc repede, maneca la nas si sa ma sterg? Riscam sa fiu vazut! Nici sa stau cu mortul pe mine, nu-mi convenea, asa ca m-am bagat la panda! Am asteptat momentul si….hop..intr-o fractiune de secunda, cand privirea lui fugise in alta parte, am eliminat „necazul” de pe fatza mea! A mai trecut ceva timp pana cand am reintrat in firul povestirii, dar eram foarte atent la gurita dansului, sa nu faca iar vreo prostie! Eram gata sa ma apar! Luasem o oarece distanta de el, pixul il lasasem pe masa, ca sa pot avea mainile libere si pregatite in caz de vreun alt atentat:). Ma simteam un fel de Stelea, la meciul cu Anglia! Spre norocul meu, sau spre nenorocul meu..nu s-a mai intamplat nimic!  Discutia isi reia cursul normal, eu redevin atent, incerc diverse metode vanzatoresi ptr a-l atrage si…. cum un necaz nu vine niciodata singur, omul ma „impusca” iar cu baloanele acelea micute si nesuferite. E adevarat ca n-a mai ajuns nimic pe fatza mea, dar cravata, pixul si mana..primisera deja semnatura lui uda! As fi vrut sa-l opresc, sa-i spun „alo, nenea…vezi cu stropitoarea aia, ca n-am venit la dush! ”      L-am lasat sa continuie discutia si la prima pauza de vorbire, i-am intins mana politicos, i-am urat o zi buna si i-am spus ca o sa ne reauzim, dar (doar) la telefon, si am accentuat „la telefon”.  E mai sigur asa🙂
Am plecat fredonand „It’s a rainy day…/ it’a rainy day…”

14 gânduri despre “Stropi by V

  1. :))
    in cazul in care respectivele metodele au avut efect, iti dai seama ca este aproape imposibil sa tineti legatura exclusiv prin telefon, nu?
    asa ca…astept continuarea :))

    ioana:)

  2. Bine ca s-a limitat la ploaie.Esti unul dintre norocosi:)))Te gandesti cum era daca ploaia s-ar transforma treptat in lapovita si ninsoare (ca e decembrie totusi) ?:)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s