E multe rebuturi

Ce e mai placut seara, inainte de culcare decat un post de radio cu manele? Mi-a venit ideea asta, vazand o reclama pe unele siteuri pe care cautam nu stiu ce!  Asa ca am dat click si m-am scufundat deplin in creatiile acestor valorosi artisti contemporani. Cu radioul deschis, ma apuc si scriu… insa ideea imi este pierduta undeva departe atunci cand ma intrerupe: “Din partea mea, Mihai Aventura ptr…”, n-am fost chiar atent ptr cine, dar banuiesc ca ptr vreun var de-al Idilei, Escapadei… Oricum, melodia e de dragoste… Nebuna chiar, as continua eu… Deja vad un baiat frumos, inalt, cu un lant de aur gros la gat, oxigenat in cap… si neaparat imbracat cu un tricou alb CAVIALLI, care isi asteapta iubita sa iasa de la scoala, cls a 10-a la profesionala (clasa de foraj, cu maistru’ Sandu, un betiv de altfel). E o bruneta superba, la vreo 1.68 inaltime, 81 kg, care-si injura o colega ca a stropit-o cu apa accidental! Parca o aud cand ii sopteste frumos la ureche printului ei: “zi sa mor io… tii si u nitel la mine “? Ascultand radioul in continuare observ ca au mai schimbat si manelistii astia stilul… Au evoluat si manelele, imi spun. Au inceput sa bata spre Blondy, un ritm mai disco asa! “Hai mai da-mi un sarut/ macar un sarut/ si apoi poti pleca/ dar de acum e la tine inimioara mea”. Foarte siropos… Baiatul vrea doar un sarut… nu mai vrea nimic… e baiat bun! Nu vrea s-o mai deranjeze… chiar daca “printesa” i-a luat si inimioara (nu aia rosie cu i love u). Ce-i mai trebuie lui inimioara? Vrea un sarut doar! Sta el fara creier, dar fara inimioara?